Psihologia ca stiinta este impartita in diferite ramuri care sunt responsabile de studierea comportamentului mintii umane in diferite aspecte ale vietii. Diferitele domenii psihologice ofera oportunitati ample de a afla despre oameni si modul in care acestia interactioneaza cu ceilalti, fie la locul de munca, in relatiile lor personale, atunci cand se confrunta cu sanatatea sau alte provocari ale vietii, printre altele, provocarea sportiva.
In continuare ne vom aprofunda intr-o ramura interdisciplinara a psihologiei, care este responsabila de studiul proceselor psihice si al comportamentului in activitatea sportiva. Aceasta ramura este cunoscuta sub numele de psihologia sportului.
Ce este psihologia sportului?
Psihologia sportului sau psihologia sportului este o practica interdisciplinara care exploreaza legatura dintre factorii fizici si psihologici care afecteaza performanta in sporturile de competitie si activitatea atletica. Aceasta ramura a psihologiei care incorporeaza stiinta fiziologiei, kineziologiei si biomecanicii pentru a ajuta profesionistii din sport sa trateze o gama larga de probleme de sanatate mintala cu care se confrunta in mod obisnuit sportivii si profesionistii din industria sportului.
Psihologia sportului se bazeaza pe studiul stiintific al factorilor psihologici care sunt asociati cu participarea si performanta la sport, exercitii fizice si alte tipuri de activitate fizica. Acesta aplica principiile psihologice ale performantei umane pentru a ajuta sportivii sa performeze in mod constant la varful abilitatilor lor si sa se bucure mai mult de procesul de performanta atletica.
Psihologii sportivi sunt special instruiti pentru a se angaja intr-o gama larga de activitati, inclusiv: identificarea, dezvoltarea si executia cunostintelor; demonstrarea si antrenamentul abilitatilor fizice, mentale si emotionale necesare excelentei in domeniile sportive; intelegerea, diagnosticarea si prevenirea inhibitorilor psihologici, cognitivi, emotionali si comportamentali.
Istoria psihologiei sportului
Daca ne intoarcem in timp, am putea observa ca psihologia sportului este prezenta in istoria noastra. In timp ce in primele zile rolul sau nu ar fi fost formal sau chiar util, psihologia sportului a fost gasita in fiecare comentariu aprobat despre performanta si implicarea sportiva, naiv si nedocumentat, dar in actiune.
In Grecia antica , lucrurile incepeau sa progreseze. Comportamentul uman si functionarea mintii incepeau sa genereze un mare impact, iar psihologia -chiar si in afara stiintei- incepea sa fie remarcata. Referinte la utilizarea psihologiei sportului se gasesc si in literatura din perioada greaca.
In anii 1800 , primele semne ale psihologiei sportive actuale pot fi recunoscute. Omul de stiinta german, Hermann von Helmholtz, in timpul unei sederi cu profesorul Peter Tait de la Universitatea din Edinburgh din St Andrews, in 1871, sa angajat in discutii stiintifice despre intervalele de exercitii. Mai tarziu, in 1898, Norman Triplett a condus primul experiment formal in psihologia sportului. Acest studiu sa concentrat pe efectele facilitarii si interactiunii sociale in grupuri; constatand ca biciclistii aveau tendinta de a produce timpi mai rapidi atunci cand merg in prezenta altor biciclisti decat atunci cand merg singuri.
In 1903 , GTW Patrick a inceput sistemul de relaxare sportiva. A studiat psihologia fotbalului american, reflectand la obsesia jocului in randul publicului american si la presiunea jucatorilor acestuia. Patrick a recunoscut ca, evident, odata cu jocul s-a creat o mare forta, psihologica si sociologica, pe care stiinta nu reusise inca sa o investigheze.
Din 1908 pana in 1915 , alti psihologi – Judd, Swift si Lashley – au fost, de asemenea, influentati de activitatile sportive. Acestia au investigat invatarea deprinderilor folosind aruncarea mingii si tirul cu arcul. (1903) lucrand dintr-o perspectiva psihanalitica, a fost, de asemenea, mai interesat de spectatori decat de sportivi, in cazul sau examinand efectele catartice asociate observarii sporturilor.
In 1912 , Howard, cu o perspectiva psihanalitica, a devenit interesat de emotiile pe care le trezesc unele jocuri sportive, mai mult in spectatori decat in sportivii insisi. Autorul a examinat efectele catartice care au fost asociate cu vizionarea sportului si a recunoscut ca atunci cand oamenii urmareau un sport, isi exprimau emotiile mai des. Emotii precum furia, frustrarea, bucuria si tristetea au fost cele mai aratate de spectatori pe parcursul jocului sportiv.
In anii 1920 , psihologia sportului a inceput sa capete amploare odata cu sosirea parintelui psihologiei sportive. In 1925 , a deschis primul laborator de cercetare in atletism din Statele Unite si a publicat, de asemenea, ceea ce este considerat cel mai important eseu al sau. In eseul sau, autorul incearca sa arate de ce psihologia este atat de valoroasa pentru performanta sportiva.
Cu cat mintea este folosita mai mult in competitia atletica, cu atat mai mare este indemanarea sportivilor nostri, cu atat competitia este mai fina, cu atat idealurile de sportivitate sunt mai mari si cu atat jocurile sunt mai lungi in viata noastra.
In afara psihologiei, domeniul emergent al stiintei sportului a castigat rapid avant si a recunoscut puterea mintii in determinarea performantei sportivului. Astfel, in timp ce cercetarile asupra abilitatilor motorii si dezvoltarii motorii au continuat constant in cadrul departamentelor de psihologie, incepand cu anii 1940 psihologia sportului a inceput sa creasca. In zilele noastre, psihologul sportiv este o cerinta pentru ligile sportive profesionale.
Rolul psihologului sportiv
Psihologul sportiv se concentreaza pe personalitatea sportivilor; In functie de tipul de personalitate, foloseste instrumente pentru a creste performanta, bunastarea, stima de sine, increderea in sine si calitatea vietii jucatorilor si antrenorilor unei echipe sportive. Se concentreaza pe doua domenii principale: ajutand sportivii sa foloseasca principiile psihologice pentru a obtine o sanatate mintala optima si imbunatatirea performantei si intelegerea modului in care participarea la sport si activitatea fizica afecteaza dezvoltarea psihologica, sanatatea si performanta unui individ, bunastarea dumneavoastra de-a lungul vietii.
Profesionistii din acest domeniu pot favoriza un domeniu fata de altul, deoarece domeniul necesita o combinatie distincta de pregatire atat in medicina, cat si in psihologie. Cu cunostintele lor aprofundate de fiziologie si kinesiologie, pe langa pregatirea psihologica, unii psihologi sportivi prefera sa se concentreze pe reabilitarea si reintegrarea sportivilor dupa accidentare, in timp ce altii prefera sa se concentreze pe probleme de sanatate mintala precum depresia, stresul, demotivarea. sau gestionarea frustrarii in jurul conflictelor de comunicare intre jucatori sau intre antrenor si jucator.
Psihologii sportivi pot profesa in diferite institutii, precum: spitale, clinici, sali de sport, cluburi, centre de reabilitare fizica, scoli sau universitati. Ei pot fi adesea angajati ca parte a unei echipe de specialisti, alaturati cu alti profesionisti din diferite discipline pentru a maximiza sanatatea si bunastarea in randul sportivilor, antrenorilor si echipelor.
Psihologii sportivi ar trebui sa urmeze urmatoarele indrumari:
- Fiind obiectiv si critic
- Faceti un acord de confidentialitate
- Detine cunostinte extinse de stiinta sportului si medicina sportiva
- Intelegeti gravitatea leziunilor si tratamentelor legate de sport
- Aflati despre abilitatile de gestionare a stresului si tehnicile de conditionare mentala
- Invata abilitati de relaxare fizica si mentala
- Efectuati analiza datelor, cercetarea si evaluarea
Beneficiile sportului pentru sanatatea mintala
Activitatea fizica si sportul au fost folosite de mult timp in prevenirea, tratarea si reabilitarea bolilor transmisibile si netransmisibile.
Exista multi factori care influenteaza modul in care activitatea fizica afecteaza sanatatea oamenilor. Sportul si activitatea fizica in sine nu pot duce direct la rezultate de succes, dar in combinatie cu alti factori pot promova un stil de viata sanatos.
Conditiile in care se desfasoara activitatea fizica pot avea un impact mare asupra sanatatii. Unii dintre factorii care determina eficacitatea exercitiului fizic asupra sanatatii sunt: nutritia, intensitatea si tipul de activitate fizica, incaltamintea si imbracamintea folosita, clima, incalzirea anterioara, nivelul de stres si tiparele de somn.
Nu numai organismul este cel care beneficiaza de pe urma sportului. Practicarea activitatii fizice contribuie semnificativ la sanatatea mintala , deoarece ajuta la prevenirea bolilor mintale precum depresia si tulburarile de anxietate si ajuta la cresterea stimei de sine si a increderii in sine.
Dovezile legate de beneficiile activitatii fizice pentru sanatate se concentreaza asupra factorilor intrapersonali, cum ar fi beneficiile fiziologice, cognitive si afective. La aceasta putem adauga beneficiile sociale si interpersonale ale sportului de echipa si ale activitatii fizice, care pot produce si efecte pozitive asupra sanatatii indivizilor si comunitatilor. De exemplu: oamenii care participa la sporturi de echipa beneficiaza de aspectul social, dezvolta prietenii si se simt parte dintr-un grup.
In cazul copiilor, sportul ii ajuta sa invete abilitati pozitive care le intaresc sanatatea mintala, aceste abilitati pot include: responsabilitate, leadership si angajament, respect si empatie.
Practicarea sportului poate functiona si ca o strategie cheie pentru a reduce stresul, deoarece in timp ce faceti activitate fizica, organismul elibereaza endorfine pentru a va creste starea de bine si acest lucru scade nivelul de stres.
Diferentele dintre sportul de grup si sportul individual
Exista diferite tipuri de sport si fiecare are propriile sale beneficii. Niciun tip de sport nu este mai bun decat celalalt, dar fiecare sport are beneficii diferite, variind de la lucrul muschilor pana la exercitarea partii cognitive a mintii.
Fiecare persoana are un sport preferat, care de obicei este ales in functie de interesele si tipul de personalitate al fiecarui individ.
Sporturile de echipa ofera diferite abilitati sociale si personale care ajuta o persoana sa-si consolideze relatiile interpersonale; cu toate acestea, sporturile individuale ofera alte tipuri de forta care ajuta la dezvoltarea abilitatilor intrapersonale, cum ar fi motivatia, managementul frustrarii, managementul stresului, printre altele.
Sportul de grup
Sporturile de grup sau de echipa sunt sporturi in care un grup de oameni lucreaza impreuna pentru a atinge acelasi obiectiv. In sporturile de grup, toti membrii echipei castiga si toti pierd, astfel ca emotiile exprimate in fata victoriei sau infrangerii sunt impartasite.
Sporturile de echipa promoveaza cooperarea, indiferent de talentul individual al fiecarui participant. Pentru a obtine rezultate bune in sporturile de grup, trebuie sa lucrati impreuna, iar increderea in ceilalti colegi va fi esentiala pentru a obtine succesul.
Lucrul in grup ii ajuta pe membrii echipei sa aprecieze valoarea abilitatilor celuilalt si sa vada cum punctele lor forte pot contribui la obiectivul comun. Acest lucru poate contribui la dezvoltarea unor abilitati precum solidaritatea, rabdarea si optimismul in interiorul si in afara echipei.
Sporturile de echipa includ sporturi precum: volei, baschet, baseball, fotbal, hochei, rugby, printre altele. Aceste sporturi necesita niveluri ridicate de coordonare si motivatie extrinseca (impulsul de a face ceva pentru a atinge un obiectiv). Cei care prefera sporturile de echipa sunt in general oameni sociali, care prefera sa lucreze cu altii decat sa lucreze singuri.
Sportul individual
Sporturile individuale sunt sporturi in care individul lucreaza singur si concureaza impotriva altora pentru a-si atinge propriile obiective personale. Acestea aduc niveluri mai ridicate de autosuficienta, disciplina si pasiune sportivilor individuali. Castigul sau pierderea depinde in totalitate de atlet, iar fiecare competitie este o oportunitate de a-ti invinge cel mai bun rezultat si de a te imbunatati.
Cateva exemple de sporturi individuale includ: tenis, atletism, golf, box, surfing, inot, gimnastica, schi, bowling, scrima, haltere, patinaj cu role, aruncarea discului, aruncarea sulitei, scufundari, arte martiale mixte, badminton, tir cu arcul, ciclism si snowboard, printre altele. Aceste sporturi mentionate necesita un nivel ridicat de motivatie individuala (motivatie intrinseca) si un nivel ridicat de responsabilitate si angajament personal.
In general, oamenii care participa la sporturi individuale sunt foarte motivati si tind sa exceleze in situatii individuale.
