Pe teritoriul actual al României, jocurile de noroc erau legale încă înainte de 1918 doar în Transilvania și Banat deoarece se aplica legea din Imperiul Austro-Ungar, iar în restul regiunilor României au fost legalizate abia în perioada interbelică.
În orașe precum Cluj și Oradea funcționau cazinouri care ar putea fi echivalentul cazinourilor luxoase de astăzi. În aceste cluburi aristocratice, nobilimea maghiară și română se bucura de jocuri de noroc la nivel elitist, baluri și concerte.
Primul cazinou funcțional dinainte de perioada interbelică despre care se știe că a funcționat în Principatele Unite era în Slănic Moldova și era destinat turiștilor artistocrați. Mai exista și cazinoul din Constanța, primul de pe malul Mării Negre românești.
Comunismul a interzis orice formă de jocuri de noroc, cu excepția Loteriei Române, care era strict controlată și a fost tolerată doar pentru că genera venituri la bugetul de stat.
După căderea regimului dictatorial, domeniul privat al gamblingului s-a dezvoltat rapid, dar totul era dezorganizat, în lipsa unei legislații. În 1998, s-a aprobat una dintre primele legi ale reglementării jocurilor de noroc, urmată de o alta, în 2009, care a înființat Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN), iar în 2015, s-a aprobat legea care vizează funcționarea reglementată a cazinourilor online.
La ora actuală, în țara noastră există mai bine de 60 de cazinouri digitale legale. Acestea le oferă utilizatorilor o gamă extinsă de jocuri, promoții, precum casino bonus fără depunere, bonus de bun venit, bonus aniversar etc., metode de retragere și depunere diverse, cluburi VIP și multe altele.
Iată de ce este foarte important ONJN atât pentru operatorii din industrie cât și pentru jucători și în ce mod diferă legea jocurilor de noroc din România în comparație cu alte țări din Europa:
Ce rol are ONJN și cum se obține licența
ONJN este autoritatea națională unică pentru industria de gambling, atât pentru sectorul online cât și pentru cel fizic. Această instituție, aflată în subordinea Guvernului, se finanțează atât singură cât și de către stat.
Unul dintre cele mai importante roluri ale ONJN este autorizarea și licențierea operatorilor de jocuri de noroc din toate cele trei clase: clasa I (cazinouri fizice, online, case de pariuri, jocuri loto și bingo, în afară de Loteria Română, poker live), clasa II (furnizori de jocuri, procesatori de plăți, firme de hosting IT, firme de marketing, suport tehnic etc.) și clasa III (exclusiv Loteria Română).
O altă atribuție majoră a ONJN este supravegherea activității celor din domeniu. Concret, se asigură, prin monitorizare, că toți operatorii din domeniu respectă legea, că își achită taxele, că asigură protejarea jucătorilor. Acest din urmă aspect se face prin impunerea proprietarilor de cazinouri online să le pună jucătorilor la dispoziție instrumente de joc responsabil – funcții de autoexcludere, de limitare a depunerilor și timpului petrecut în joc ș.a.
ONJN se ocupă și de gestionarea taxelor și contribuțiilor datorate de operatori.
Cum se obține licența
În domeniul de gambling din România, există trei tipuri de licențe, specifice pentru fiecare dintre cele trei clase enumerate anterior.
Pentru cazinourile online (licență clasa I), este nevoie de mai mulți pași pentru emiterea licenței.
În prima fază, trebuie depusă o cerere, la ONJN, împreună cu o serie de documente precum date despre firmă, descrierea platformei de jocuri și dovezi că nu există datorii la stat.
Apoi, trebuie achitate o serie de taxe, precum taxa de licență inițială, care variază de la 120.000 de euro până la peste 300.000 de euro. Dacă se obține licența, este necesară apoi plata unei taxe de reînnoire a autorizației în fiecare an, care este de 120.000 de euro, plus 5.000 de euro pentru promovarea jocului responsabil.
Pasul următor constă în evaluarea de către ONJN. Se verifică documentele, softul care se dorește a fi folosit, măsurile propuse pentru joc responsabil, metodele de plată etc.
Dacă sunt îndeplinite toate condițiile, se emite licența, care este valabilă 10 ani.
Pentru operatorii din clasa II este necesară, de asemenea, depunerea unei cereri, alături de documente cu datele despre firmă, certificări software și alte acte care să ateste că se respectă legea. Se achită o taxă de autorizare, de aproximativ 5.000 de euro, după care urmează evaluarea de către ONJN și emiterea licenței, valabilă tot 10 ani.
Pentru clasa III, exclusiv Loteria Română, există o lege specială, dedicată doar Loteriei Române, care deține monopolul pe jocuri loto tradiționale.
Diferențe legislative față de alte țări din Europa
România are un sistem hibrid în ceea ce privește legislația din domeniu, asigurând monopol de stat pentru jocurile loto tradiționale și o piață licențiată deschisă pentru operatorii privați, pe alte tipuri de jocuri de noroc.
Danemarca, Italia, Spania au și ele mai multe tipuri de licențe, la fel ca țara noastră.
Marea Britanie, Malta, Suedia nu au deloc monopol și permit un model total deschis și concurențial. Polonia și Germania au un control foarte strict, limitează enorm sectorul privat și au monopoluri de stat. Franța și Italia au monopol parțial pentru loterii, iar restul sectorului este deschis pentru licențe private.
În România, taxele de autorizare și restul taxelor sunt mai mari decât în alte țări europene. Marea Britanie și Malta, de exemplu, au taxe flexibile și mult mai atractive, de aceea mulți operatori de jocuri de noroc obțin licența în Malta. Germania, în schimb, este foarte severă cu operatorii străini.
În ceea ce privește protejarea jucătorilor, Suedia are reguli foarte stricte privind limitele obligatorii, iar Malta are reguli mai flexibile și la acest capitol. Majoritatea țărilor europene au însă reguli și inițiative serioase pentru prevenirea dependenței de jocuri de noroc.
În țara noastră, publicitatea jocurilor de noroc este foarte strictă și nu permite să fie adresată persoanelor sub 18 ani și nici nu este permisă o promovare în exces. Norvegia însă a interzis complet publicitatea la jocuri de noroc, iar alte țări, precum Franța au reguli foarte stricte, mai restrictive decât în România.
În ceea ce privește sancțiunile, majoritatea țărilor europene au un sistem similar cu România, dar variază severitatea. Marea Britanie are un sistem foarte strict cu accent pe protecția jucătorului și combaterea activităților ilegale. Malta are un control sever asupra operatorilor. Franța are reguli foarte stricte asupra publicității. Suedia pune accent pe responsabilizare și conștientizare mai degrabă decât pe sancțiuni.
Concluzie
Iată că legislația jocurilor de noroc din România se aseamănă foarte mult cu cea din restul țărilor europene, cu diferența că în țara noastră există monopol de stat pe loteria tradițională, iar taxele sunt mai mari decât în alte state.
