Ce presupune o embolizare de fibrom uterin si cand este indicata?

Shutterstock

Fibromul uterin, cunoscut si sub denumirea de leiomiom sau miom, este o tumoare benigna, adica necanceroasa, care se dezvolta la nivelul uterului. De multe ori, nu provoaca niciun simptom. Se poate insa manifesta prin menstruatii abundente sau prelungite, dureri abdominale, de spate ori in timpul actului sexual si alte simptome neplacute, iar, in unele cazuri, poate avea inclusiv un impact negativ asupra fertilitatii. Cand este asimptomatic, nu este neaparat necesar sa fie tratat. Cand insa simptomele sale afecteaza calitatea vietii sau exista riscul unor complicatii, trebuie sa se intervina pentru a-l trata, iar una dintre optiunile moderne de tratament este reprezentata de procedura de embolizare a fibromului uterin.[1][2] Ce presupune aceasta si cand este indicata vei afla mai jos.

Ce inseamna embolizarea fibromului uterin?

Embolizarea fibromului uterin este o procedura minim invaziva prin care se blocheaza alimentarea cu sange a acestuia, prin injectarea unui material emboligen in arterele uterine, ducand la devascularizarea sa. Rezultatul? Reducerea in dimensiuni a fibromului sau chiar resorbtia completa a acestuia, asociata cu o ameliorare progresiva a simptomelor.[1][2][3]

Cum se desfasoara embolizarea fibromului uterin?

Embolizarea fibromului uterin incepe cu introducerea in artera femurala a unui tub subtire, denumit cateter, sub anestezie locala. Acest cateter este apoi avansat printr-o serie de ghidaje radiologice pana la arterele uterine care alimenteaza fibromul. La acest nivel, se injecteaza microparticule care blocheaza fluxul sanguin catre fibrom, ceea ce provoaca moartea treptata a acestuia.[1][3]

Perioada de recuperare dupa o astfel de interventie variaza de la o pacienta la alta. In general, pacienta va trebui sa ramana in spital pentru monitorizare pentru cel putin cateva ore dupa procedura. Durerea post-procedurala poate fi controlata cu ajutorul medicamentelor. Recuperarea completa si revenirea la activitatile normale pot dura de la cateva zile pana la cateva saptamani, in functie de sanatatea pacientei si de dimensiunile fibromului.[1][3]

Desi embolizarea fibromului uterin este o procedura sigura, exista totusi un risc minim de complicatii. Pot aparea infectii, sangerari, menopauza precoce sau reactii la materialul de embolizare.[1][3] In general, este considerata o procedura sigura, dar este indicat sa cunosti acesti potentiale riscuri inainte de a lua o decizie. Este un subiect despre care poti afla mai multe de la medicul tau, cand discutati despre pretul operatiei de fibrom uterin si pregatirea pentru aceasta!

Cand este indicata embolizarea fibromului uterin?

Embolizarea fibromului uterin poate fi o optiune viabila daca simptomele fibromului uterin afecteaza semnificativ calitatea vietii, in special daca tratamentul medicamentos nu a dus la o ameliorare a acestora.[1][2][3]

In plus, procedura poate fi o solutie pentru femeile care nu doresc sa recurga la proceduri mai invazive, cum ar fi, de exemplu, histerectomia. Desi histerectomia asigura indepartarea fibromului uterin, aceasta implica extirparea uterului, lucru pe care multe femei ar prefera sa il evite. In schimb, embolizarea permite tratarea fibromului fara a afecta structura uterului.[1][2][3]  

Este important sa discuti cu medicul tau toate optiunile de tratament inainte de a lua o decizie. In functie de sanatatea ta generala, de varsta, de simptomele pe care le ai si de dorinta de a avea copii in viitor, embolizarea fibromului uterin poate fi cea mai buna optiune de tratament pentru tine! In acelasi timp, este posibil ca aceasta procedura sa nu reprezinte cea mai buna solutie si ca medicul sa-ti recomande alte operatii sau tratamente. Nu lua o decizie fara a te asigura mai intai ca intelegi exact ce presupune fiecare dintre optiunile prezentate, ce avantaje si riscuri presupune fiecare, si tine cont de recomandarile medicului tau!

Disclaimer: Informatiile prezentate in acest articol au caracter general si nu pot inlocui recomandarile medicului. Acesta este singurul care poate decide ce tip de proceduri sau alte interventii sunt necesare intr-un caz anume si care dintre ele reprezinta cea mai buna optiune de tratament!

Bibliografie: