Tulburarea de personalitate borderline

Tulburarea de personalitate borderline este legata de un model persistent de instabilitate emotionala, relatii interpersonale si perceptie de sine. Conform clasificarilor diagnostice, este o tulburare asociata adesea cu impulsivitate si risc de autovatamare sau sinucidere .

Persoanele cu tulburare de personalitate limita experimenteaza adesea emotii care sunt variabile, la extreme de intensitate, care pot fi percepute ca incontrolabile si care le afecteaza capacitatea de functionare adaptativa.. Emotiile si evenimentele pot fi traite intr-un mod foarte intens, pana in punctul in care, ocazional, persoana poate avea nevoie de sprijinul altora pentru a-si regla propriile emotii. In relatiile apropiate poate aparea sentimentul de a fi controlat sau absorbit de celalalt, concomitent cu o teama intensa de pierdere, respingere sau abandon. Aceasta contradictie interna poate genera dificultati in intelegerea atitudinilor, intentiilor, dorintelor si comportamentelor mediului, considerand ca ceilalti gandesc si simt ca ei insisi, sau interpretandu-le gresit ca semne de respingere viitoare .

In trecut, aceasta tulburare era considerata in termeni precum: „schizofrenie pseudoneurotica” , „schizofrenie afectiva” , „psihoze marginale” , „personalitate ca si cum” sau „caracter psihotic” .

Cercetatorii au privit tulburarea borderline de personalitate din mai multe perspective, luand in considerare atat prezenta apararilor psihologice, cat si identificarea scindata sau proiectiva ; precum atasamentul dezorganizat , dificultati in mentalizarea sau recunoasterea starilor interne care stau la baza comportamentului in sine si in ceilalti si dificultatea in continuitatea experientei in pe sine si in ceilalti, prezentand o variabilitate marcata in emotiile lor si in ceea ce priveste autoperceptia .

La nivel etiologic, au fost furnizate dovezi ale posibilei vulnerabilitati la nivel genetic, in legatura cu dificultatile timpurii de atasament modificari ale dezvoltarii si in legatura cu efectele traumei relationale severe. Se pare ca experientele traumatice din copilarie (pierderea, separarea timpurie de parinti, abuzul fizic etc.) pot juca un rol decisiv in dezvoltarea acestei tulburari. Din domeniul neurostiintei s-a subliniat ca traumele precoce pot afecta capacitatile de control executiv, generand dificultati de reglare emotionala ca urmare.

Pe de alta parte, cercetarea atasamentului a identificat un stil de atasament nesigur considerat „dezorganizat” caracterizat prin dificultati in tolerarea si reglarea starilor afective, iar asta implica luarea in considerare a figurilor de atasament ca obiect de securitate si frica simultan. Datorita acestor experiente, copilul nu ar putea dobandi capacitatea de a integra, intr-o singura reprezentare coerenta, aspectele pozitive si negative ale lui si ale celorlalti, dezvoltand un stil de atasament nesigur. Pe cale de consecinta, in stadiul de adult, va oscila intre aceste doua pozitii (exagerat de pozitive sau negative), plasand uneori limita intre comportamentele adaptative si cele patologice.

La baza Tulburarii de personalitate borderline poate exista o modificare a substadiului de abordare in procesul de separare-individualizare a copilului. Acesti autori au constatat ca mamele „pacientilor limita” au fost extrem de conflictuale in ceea ce priveste cresterea copilului lor ( acesta trebuie sa creasca, dar trebuie sa ramana si mic ). Drept urmare, copilul ar primi mesajul ca maturizarea intr-o persoana independenta poate duce la pierderea iubirii si sprijinului matern. In acest fel, ramanerea dependenta constituie singura posibilitate de pastrare a legaturii materne.

Acest mesaj puternic ar provoca onbsp; „depresie de abandon”nbsp;de fiecare data cand se deschide perspectiva separarii si autonomiei copilului. Aceasta ar duce la o scindare a celuilalt ca: a) iubire imbucuratoare, care sustine si da confirmari (asociindu-se cu o reprezentare a copilului bun, ascultator si pasiv); b) critic, rau, tinta a furiei, sursa de depresie, abandon si disperare (asociarea cu reprezentarea copilului rau, vinovat si neplacut). In acest fel, pacientul cu Tulburare de Personalitate Borderline ar ramane fragmentat si convins ca exista doar doua optiuni in viata: sa se simta abandonat si rau sau bun (cand decide sa nu mai creasca niciodata).

Tulburarea de personalitate borderline a fost frecvent asociata cu tulburari depresive, tulburari de anxietate, tulburari legate de consumul de substante si tulburari de alimentatie.

Clasificarea DSM V si ICD 10

Tulburarea de personalitate limita (DSM V) este caracterizata printr-un model general de instabilitate in relatiile interpersonale, imaginea de sine si afect, si impulsivitate intensa, incepand de la varsta adulta timpurie si manifestandu-se in contexte diferite, pentru 5 sau mai multe dintre urmatoarele fapte:

1. Eforturi disperate de a evita neajutorarea reala sau imaginara (nu include comportamentul suicidar sau automutilat enumerat la criteriul 5).
2. Model de relatii interpersonale instabile si intense caracterizate printr-o alternanta intre extreme de idealizare si devalorizare.
3. Tulburari de identitate: instabilitate intensa si persistenta a imaginii de sine si a sentimentului de sine.
4. Impulsivitate in doua sau mai multe domenii care sunt potential auto-vatamatoare (de exemplu, cheltuieli, sex, droguri, conducere nesabuita, alimentatie excesiva).
5. Comportamente suicidare recurente, atitudini sau amenintari sau comportament auto-mutilator.
6. Instabilitate afectiva datorata reactivitatii marcate a dispozitiei (de exemplu, episoade intense de disforie, iritabilitate sau anxietate care dureaza de obicei cateva ore si rareori mai mult de cateva zile).
7. Senzatie cronica de gol.
8. Manie nepotrivita si intensa sau dificultati in controlul furiei (de exemplu, manifestarea frecventa a temperamentului, furie constanta, lupte fizice recurente).
9. Idei paranoide tranzitorii legate de stres sau simptome disociative severe.

Este o tulburare de personalitate in care exista o predispozitie marcata de a actiona impulsiv fara a tine cont de consecinte, impreuna cu o dispozitie instabila si capricioasa. Capacitatea de planificare este minima si este obisnuit ca izbucnirile intense de furie sa conduca la atitudini violente sau demonstratii explozive; acestea sunt provocate cu usurinta de a primi critici sau de a fi frustrati in actele lor impulsive. Se diferentiaza doua variante ale acestei tulburari de personalitate care impartasesc aceste aspecte generale ale impulsivitatii si lipsei de autocontrol.

• Tulburare de personalitate cu instabilitate emotionala, de tip impulsiv. nbsp;„Caracteristicile predominante sunt instabilitatea emotionala si lipsa controlului impulsurilor. Exploziile de violenta sau comportamentul amenintator sunt frecvente, mai ales in fata criticilor tertilor.” Acestea includ: Personalitate exploziva si agresiva; Tulburare de personalitate exploziva si agresiva. Tulburarea de personalitate disociala este exclusa.
• Tulburare de personalitate cu instabilitate emotionala, tip borderline.nbsp;„Sunt prezentate cateva dintre caracteristicile instabilitatii emotionale. In plus, imaginea de sine, obiectivele si preferintele interne (inclusiv cele sexuale) sunt adesea confuze sau modificate. Usurinta de a fi implicat in relatii intense si instabile poate provoca crize emotionale repetate si poate fi insotita de o succesiune de amenintari suicidare sau de acte auto-vatamatoare (desi acestea pot aparea si fara factori precipitanti clari). Inclus: Personalitatea „la limita”; Tulburare de personalitate borderline.

Cele patru subtipuri de pacienti cu Tulburare de Personalitate Borderline.

Tipul I – Partea psihotica

• nbsp;nbsp;nbsp; Comportament inadecvat si dezadaptativ.
• nbsp;nbsp;nbsp; Probleme cu testarea realitatii si simtul identitatii.
• nbsp;nbsp;nbsp; Comportament negativ si furie exprimata in mod deschis.

Tipul II – Nucleul Sindromului de Personalitate Borderline

• nbsp;nbsp;nbsp; Afect negativ generalizat.
• nbsp;nbsp;nbsp; Implicarea relationala instabila cu ceilalti.
• nbsp;nbsp;nbsp; actiune agresiva.
• nbsp;nbsp;nbsp;identitatea de sine inconstienta

Tipul III – Grupul „Parca”

• nbsp;nbsp;nbsp; Tendinta de a imita identitatea celorlalti.
• nbsp;nbsp;nbsp; Anafectivitate.
• nbsp;nbsp;nbsp; comportament mai adaptativ.
• nbsp;nbsp;nbsp; Relatii lipsite de spontaneitate si autenticitate.

Tipul IV – Partea nevrotica

• nbsp;nbsp;nbsp; Depresia anaclitica.
• nbsp;nbsp;nbsp; Anxietate.
• nbsp;nbsp;nbsp; Aspecte nevrotice si narcisice.

Caracteristicile diferentiale ale tulburarii de personalitate borderline 

• nbsp; nbsp; Gandire aproape psihotica.
• nbsp;nbsp;nbsp; auto mutilari.
• nbsp;nbsp;nbsp; Tentative de manipulare prin sinucidere.
• nbsp;nbsp;nbsp; Frica de a fi abandonat sau anihilat.
• nbsp;nbsp;nbsp; Severitate/indulgenta.
• nbsp;nbsp;nbsp; regresii terapeutice.
• nbsp;nbsp;nbsp; Dificultati in contratransfer.

Criteriile Kernberg pentru organizarea personalitatii limita  

I. Manifestari nespecifice ale slabiciunii Eului:

• nbsp;nbsp;nbsp; Lipsa de toleranta la suferinta.
• nbsp;nbsp;nbsp; Lipsa controlului impulsurilor.
• nbsp;nbsp;nbsp; Lipsa canalelor de sublimare mature.

II. Alunecarea in procesele de gandire primara.

III. Operatiuni defensive specifice organizatiei Borderline Personality Disorder:

• nbsp;nbsp;nbsp; Clivaj.
• nbsp;nbsp;nbsp; idealizarea primitiva.
• nbsp;nbsp;nbsp; Forme primitive de proiectie, prezenta in special a identificarii proiective.
• nbsp;nbsp;nbsp; Negare.
• nbsp;nbsp;nbsp; Atotputernicia si devalorizarea.

IV. Relatii obiect patologice internalizate.

Caracteristici diferentiate ale tulburarii de personalitate borderline comparativ cu tulburarea de personalitate narcisica

In timp ce in Tulburarea de personalitate narcisica ar fi prezent un „mare sine” si incapacitatea de a accepta dependenta, in Tulburarea de personalitate borderline conceptul de „sine” ar fi mai stabil, cu tendinta de a stabili relatii de dependenta (anaclitism). In timp ce persoana cu Tulburare de Personalitate Borderline ar fi suferit, in timpul copilariei, o oprire in ambele faze ale procesului de separare-individualizare (abordare si separare), pacientul narcisist ar fi suferit o disociere intre faza de apropiere (care s-a putut dezvolta) si faza de separare, care a fost blocata.